In vizita la zei. Muntele Olimp ( Mytikas si Skala).

Visam de mult să ajungem pe muntele Olimp și în sfârșit am găsit timp și resurse să mergem.

Concediul din vara aceasta am ales să îl împărțim în patru aventuri mai mici ca să nu stăm prea mult în mașină și nici prea mult în același loc.

Prima aventura a reprezentat-o cucerirea vârfurilor Mytikas (2918 m) și Skala (2866 m).

Am plecat cu noaptea în cap din Bucurști spre Litochoro, orașul zeilor, situat la poalele muntelui Olimp, oraș unde urma să petrecem prima noapte. Din București până în Litochoro sunt în jur de 750 km pe care i-am parcurs în aproximativ 10 h. Odată ajunsi acolo ne-am cazat și am plecat sa mancăm pentru că eram lihniți. După masă am mai explorat puțin orașelul si ne-am dus la somn.

Urmatoarea zi ne-am trezit la o ora decentă, am luat micul dejun, am împachetat și am plecat spre  punctul de intrare în traseu: Prionia, 1050 m

Drumu până la cabană, Refugiul A ( Spilios Agapitos), 2300 m l-am parcurs în aproximativ 3h 1/2.  La cabană, odată ajunși am fost întampinați de personalul foarte amabil. Condițiile de cazare sunt excelente. Cabana este foarte curată iar, în interior nu ai voie cu încălțămintea de pe traseu, musai încălțăminte de schimb ( dacă nu ai , se gasesc papuci la intrarea în cabana)  Măncarea este gustoasă iar servirea foarte rapidă. La ora 21.00 se dă stingerea, la ora 22.00 refugiul se închide.

Pentru rezervări : info@mountolympus.gr

Preț: 13 euro/ noapte

 

În nopatea pe care am petrecut-o la cabană și în dimineața celei de-a doua zi  a plouat destul de mult și era cât pe ce să nu mai plecăm în traseu. Cu putin noroc a ieșit soarele și pe la ora 10 am putut pleca pe traseu.

Traseul până pe Skala nu este deloc greu (2866 m). De pe Skala se zărește impresionantul vârf Mytikas, sau așa ar trebui. Din cauza ploii din seara precedenta vârful era învaluit în ceță și nu ne-am putut da seama excat ce ne aștepta. Traseul l-am descopeit încet, încet, pas cu pas.  Cu fiecar val de ceață pe care îl străbăteam descopeream o nouă provocare. Ce a facut traseul să fie mai incitant este că din cauza ceții nu își puteai da seama cât mai este până la vărf.

Este o bucată de traseu foarte tehnică și destul de dificilă. Necesită atenție sporită la fiecare pas, plus ceva experiență în scrambling. Bucata dintre Skala și Mitykas se parcurge cam 30- 45 de minute,  în funcție de trafic. A fost poate cea mai spectaculoasă și mai dificilă experiență de pană atunci.

Pe vârf era destu de aglomerat așa că am stat doar 10 minute, cât să ne tragem sufletul si să mâncăm doi biscuiți.

La întoarcere ceța se mai rispise și m-am mai relaxat pe porțiunea dintre cele două vârfuri.  

Ne-am întors la cabană să ne luam bagajul și apoi am coborît direct la masină și am pornit spre următoarea aventră: Meteora.

Varful Ipsarion - Insula Thassos

Mi-am făcut în sfârșit curaj să scriu acest prim articol despre Vârful Ipsarion (1204 m) de pe insula Thassos din 2 motive: primul, sunt informații mult prea puține despre acest traseu (cel puțin pe blogurile din Romania) și al doilea, priveliștea de pe vârf este mult prea minunată ca acest vârf sa nu devină unul dintre locurile de bifat în cadrul unei vacanțe pe insulă.

În luna august a acestui an am plecat în sfârșit în vacanță. Cum anul acesta din motive de nunți, botezuri și alte cumetrii vacanța urma sa fie doar în doi și cum mai fusesem deja pe insula Thassos și în anul 2013, am decis să facem ceva inedit, sa abordam altfel insula.

Munțomani cu dor de duc, am profitat ca ne putem organiza dupa bunul plac și am decis sa ne încumetam într-o  drumeție catre Varful Ipsarion.

Prima parte a zilei am petrecut-o lenevind pe sezlongurile de la Golden Beach iar după masa de prânz am pornit spre vârf. Am ales a doua parte a zilei ca să evitam caldura  și ca să putem fotografia apusul.

Traseul este marcat cu un punct rosu și porneste din localitatea Potamia. Acesta debutează cu o uliță pavată printre gospodariile țărănești transformându-se mai apoi în potecă. De-a lungul drumului veți găsi localnici care vând miere și chiar un self-service  cu miere :).

Ulița betonată se transformă ușor ușor într-un drum forestier și începe să urce. La ieșirea din pădure drumul se separa și poteca ia drumul spre vârf. Abia acum începe traseul adevarat. Urcușul devine din ce în ce mai abrupt și necesită atenție sporită.

La un moment dat vedem ceea ce credam noi că este vârful dar aveam să aflăm mai târziu că până la vârf mai e cale lungă. Urcam si ajungem pe un platou unde dăm peste un refugiu  și o cabană (închisă), loc numai bun pentru un pit stop culinar și fotografic.

De la refugiu ne asteaptă altă urcare și un traseu labirintic, printr-o mică padure, spre vârf. Ultima parte a traseului se aseamănă foarte mult potecile din Retezat (lespezi).

Pe vârf am ajuns exact cand soarele apunea așa că am prins câteva cadre superbe.

Traseul în totalitate a durat 6 ore, dificultate medie.

Chiar daca sunteti la mare va garantez că merită sa renunțați la o zi de plaja pentru o urcare pe Ipsarion.

Recomandarea mea este să abordați vârful Ipsarion cu toata seriozitatea cu care abordați oricare alt traseu, chiar dacă inalțimea acestuia este de doar 1204 m.

Cu siguranta Ipsarion nu va fi ultimul munte grecesc urcat !